|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
Apa
Parametrii cei mai importanti ale apei de acvariu sunt:
temperatura (in ºC)
pH-ul ( pH<7 – apa acida; pH>7 – apa bazica)
duritatea (masoara cantitateade saruri din apa)
Apa de ploaie si zapada este saraca in saruri ,insa bogata inbioxid de carbon, contine urme de nitriti proveniti in urma descarcarilor electrice si este incarcata cu praf, reactia este acida intre 3.5 si 5.5 pH.
Apa de izvor si de parau de munte este deosebit de limpede, saraca in saruri minerale (exceptie apele din zonele saline sau calcaroase). Are o culoare slab galbuie si nu este intotdeauna perfect curata. Este saraca in oxigen îmbogatindu-se pe parcursul paraului, reactia apei fiind intre 6.5 si 7. Temperatura apelor subterane variaza intre 4 si 14 gradecelsius.
Apa de rau este limpede in regiunea montana, crescandui turbiditatea dealungul traseului strabatut. Contine cantitati variabile de substante organice si anorganice. Este bogat oxigenata.
Apa de lac este de culoare verde galbuie, usor tulbure si bogata in substante nutritive pentru plante. Este bogat oxigenata la suprafata si hipoxica (slab oxigenata) la fundul baltii. pH-ul variaza intre 7 si 8.
Apa lacurilor montane (oligotrofe) are culoare verde-albastra este extrem de curata si limpede, nu contine detritus, substante nutritive. Este slab populata de plancton si fauna insa foarte bogata in oxigen. pH-ul este de la 6.5 pana la 7.
Apa lacurilor sarate are densitate mare, culoare verde, fiind limpede, pH-ul fiind intre 8 si 8.5. Concentratiile substantelor anorgaice variaza astfel: NaCl 5-25g/l, sulfati 5-14 g/l, Ca 0.1-0.5 g/l, bicarbonati, iod etc.
Apele mlastinoase sunt acide ( cyprinodontidae!), contin substante humice, nu sunt potabile si nici productive piscicol .
pH-ul apei
Notiunea de pH a fost introdusa de catra Sorensen in laboratoarele de testare a solurilor. Ulterior sau reamarcat aspecte imoprtante legate de corelarea viabilitatii si aspectelor reproductive a pestilor legate de aspectele echilibrului acido-bazic al apei.
Pentru ca acesta sa nu fie puternic afectat este recomandat inlocuirea partiala a apei la perioade regulate de timp ( intre 1/5 si 1/3 din volumul apei), intervalele fiind de la 2/saptamana pana la odata la 15 zile in functie de asociatia de pesti si plante ce traieste in mediul respectiv.
Motivele necesitatii schimbului de apa ar fi urmatoarele: in urma respiratiei pestilor cat si datorita aparitiei materiilor fecale se produc in permanenta cantitati noi de dioxid de carbon care duce automat la cresterea pH-ului apei. Excedentul de dioxid de carbon produce atat modificari comportamentale datorate greutatii in repiratie cat si a iritabilitatii pielii. In urma acestor fapte pestiii devin mai vulnerabili atacurilor bacteriene sicelorcauzate de ciuperci.
Pentru masurarea ph-ului este preferabla utilizare a pH-metrelor electronice, aparute deja si pentru buzunarele acvaristilor experimentati.
O alta varianta mai frecvent utilizata in scopul stabiliriipH ului sunt indicatoarelede pH ce utilizeaza diverse hartii impregnate cu indicatori. Pe ambalajul acestora se afla o diagrama ce indica valoarile variabile de pH corelate cu diverse nuante. Acest mod de determinare a pH-ului este de o relativa valoare nefiind necesara decatin cazul unor probleme grave ce pot aparea in acvariu.
Modificarea valorii pH-ului se poate realiza pe diverse cai. Astfel daca dorim oacidulare a apei ( scadere a valorii pH-lui ) atunci este recomandabila utilizarea turbei careare atat efecte de aducere la valori sanatoase majoritatii pestilor cat si efecte antibactericide. Alternativa artificiala este utilizarea taninului , saua altor extracte ce pot fi gasite in magazinele de specialitate. Apele puternic acide, adica cele cu valori sub 6 sunt necesare doar la anumte specii de pesti si mai ales in momentele de reproducere ale acestora (neoni si cyprinodontidae). Totodatain mod mai “brutal” pot fi utilizate acidul citric (sare de lamaie) si otetul cu conditia sa fie extrem de prudentamanipularea acestor substante.
Pentru a creste ph-ul este necesara utilizarea bicarbonatului de sodiu… ea avand valoare cu precadere la speciile ce necesita pH peste valoarea de 8.
Duritatea apei
Duritatea temporara este cea care prezinta aspecte importante in acvaristica, notiunea fiind prectica doar in acvariile cu apa dulce. Ea reprezinta o unitate de masurea pentru carbonatii si bicarbonatii de calciu si magneziu.
Apa din punct de vedere a duritatii poate este clasificata in 3 grupe mari:
0-4 dGH apa moale
5-11 dGH apa moderata
12 > dGH apa dura
Duritate apei in acvariu se modifica in timp deoarece substratul reactioneaza cu apa.
|
Tips :
Nu utilizati corali in acvariile de apa dulce deoarece in timp ineractioneaza si cresc puternic duritetea.
Preferati in amenajare rocile bazaltice si granitice aceste a nu aduc modificari ale chimismului apei deoarece sunt inerte chimic.
Exista numeroase specii de pesti care necesita o apa dura ( Labeo, si majoritatea cichlidelor africane si a cichlasomelor).
De asemenea exista specii care necesita insa o apa extrem de moale (ramirezi, neoni, discus).
Si nu in ultimul rand nu uitati de pestii de apa salcie! Acestia necesita adaus de apa sarata (tetraodon, mollienisia, tilapia).
Valorile de duritate a apei se pot afla utilizand kituri frecvente in magazinele specializate.
Este recomandabila testarea cel putin odata la 2 saptamani a duritatiitemporare a apei.
Pentru unele specii de pesti este foarte indicata folosirea sarii ( 1 lingura la 10 litrii de apa). Este in schimb indicata doar sarea macra ( bruta - de salina sau obtinuta din mare ) - nu si cea de bucatarie care este iodata, aceasta fiind o adevarata "otrava" pentru pesti.
Multi acvaristi folosesc pentru a scadea pH-ul apei in acvariu . Totodata ea este folosita si la reproducerea diverselor specii de pesti ale caror icre sunt atacate des de mucegai. |
|
|
|
|
Pesti
